Cum arăta peisajul cu 4.000 de ani înainte de Stonehenge? Un studiu a găsit răspunsul

Un studiu condus de Universitatea din Southampton a dezvăluit cum arăta peisajul din jurul monumentului cu 4.000 de ani înainte de Stonehenge.

Cercetătorii explorau Blick Mead, un sit arheologic mezolitic dintr-o zonă aflată la aproximativ 2 kilometri de pietrele emblematice.

• Lucreţiu Pătrăşcanu, comunistul care nu semăna deloc cu „parveniţii” din PCR
• Campioana Gretel Bergmann, refuzată de Hitler la Jocurile Olimpice din 1936 de la Berlin

Echipa a găsit dovezi că peisajul nu a fost acoperit de păduri dense și întunecoase în perioada mezolitică ulterioară, așa cum se credea anterior. Mai degrabă, acesta a fost parțial împădurit și populat de bouri, cerbi roșii, elani și mistreți, făcându-l un bun teren de vânătoare pentru oamenii care trăiau în apropiere înainte de sosirea primilor fermieri, relatează Heritage Daily.

Peisajul înainte de Stonehenge este diferit față de ce se credea anterior

„S-au făcut studii intensive ale epocii bronzului și ale istoriei neolitice a peisajului Stonehenge, dar se cunosc mai puține lucruri despre perioadele anterioare”, explică cercetătorul principal, Samuel Hudson, expert în Geografie și Știința Mediului la Southampton.

„Integrarea dovezilor recuperate din săpăturile anterioare de la Blick Mead, împreună cu propria noastră muncă de teren, ne-a permis să înțelegem mai multe despre flora și fauna peisajului înainte de Stonehenge”, a completat el.

„Teoriile precedente sugerează că zona a fost dens împădurită și defrișată în perioadele ulterioare pentru agricultură și construirea de monumente. Cu toate acestea, cercetările noastre indică locuitori din pre-neolitic, vânători-culegători, care trăiau în păduri deschise, care susțineau bouri și alte ierbivore care pășunau”, spune Hudson.

Analize multiple

Echipa de cercetare a analizat polenul, sporii fungici și urmele de ADN conservate în sedimentele antice (sedaDNA), combinate cu luminiscența stimulată optic (OSL) și datarea cu radiocarbon pentru a produce o istorie a mediului înconjurător a sitului. Folosind aceste dovezi, au construit o imagine a habitatului din zonă din mezoliticul de mai târziu (5500 î.Hr.) până în perioada neolitică (4.000 î.Hr.).

Studiul indică faptul că populațiile mezolitice târzii de la Blick Mead au profitat de condiții mai deschise pentru a exploata în mod repetat grupuri de ungulate mari (mamifere cu copite), până când a avut loc o tranziție către fermieri și constructori de monumente.

O locație favorabilă

Într-un fel, terenul a fost preadaptat pentru construcția ulterioară de monumente de anvergură, deoarece nu a necesitat defrișarea pădurii, din cauza prezenței acestor habitate deschise preexistente. Cercetătorii sugerează că a existat continuitate între locuitorii celor două epoci, care au folosit pământul în moduri diferite, dar au înțeles că este o locație favorabilă.

Descoperirile echipei din Southampton, care lucrează cu colegii de la universitățile din Buckingham, Tromsø și Salzburg, sunt publicate în jurnalul PLOS ONE.

Oamenii de știință plănuiesc o explorare suplimentară a istoriei mezolitice a acestei zone, pe care speră să o înceapă la sfârșitul acestui an.

Vă recomandăm să citiți și:

Gheața din Antarctica dezvăluie impactul uman asupra atmosferei cu mult înainte de Revoluția Industrială

Oamenii au comprimat milioane de ani de schimbări naturale în doar câteva secole

Caii sălbatici, o problemă pentru Australia. Oficialii vor să ucidă animalele, dar cercetătorii critică planul

Primele continente ale Pământului au apărut cu sute de milioane de ani mai devreme decât se credea